Cum spuneam intr-un articol precedent, asta toamna am fost la pozat Big Beni. Am mintit. N-am fost la pozat Big Beni in mod special, dar am fost o tura in Anglia. England? Yeah, England! You know, fish, tea, Mary fuckin’ Poppins, you know, England!

Am fost si in Oxford, am mancat fish & chips intr-un mic pub (da, eu sunt acolo in stanga), am cautat-o pe Mary fuckin’ Poppins pe o strada mai aglomerata, cocotat in cel mai inalt turn din micul orasel universitar, pe Mary n-am gasit-o ca era foarte aglomerat la orele pranzului si eu eram prea sus si cu soarele-n fata, insa am gasit o veverita care semana destul de mult cu ea. Sau mi s-o fi parut mie, ca eram ghiftuit de atata fish & chips.

Veverita era gri, am inteles ca cele gri le ataca pe cele roscate, dar nu despre asta vroiam sa scriu, ci de faptul ca veverita zburda in voie pe o… sa-i zicem pajiste, dar nu din aceea romaneasca, cu vaci pascand, ci din aceea cum gasesti pe langa multe facultati pe-acolo, din aceea fara balega, unde studentii se pot tolani in voie la umbra vreunui copac sa-si aprofundeze studiile in liniste in pauza de masa sau unde pur si simplu pot sta la taclale pe iarba fara sa tipe niciun paznic fara cele 8 clase: “baaaai nai voie pe iarba! iesi deacolo!”. Da, am scris intentionat fara liniute.

Ma rog, la noi la romani Mary Poppins era Nica a Petrei si fura cirese de la vecini, dar astea-s minore diferente culturale intre popoare.