[Eu m-am mutat lângă Auchan, aşa că, logic, chioşcul meu de la colţ s-a transformat în hypermarket.

Aproape mereu când mă duc să iau pâine proaspătă şi gustoasă de la hypermarket, găsesc coadă. Nu contează ora. Dar e o coadă mai ciudată, nu-i coada aia clasică, ştiţi voi, “alo! domnu  rându e în spate, nu vezi câţi oameni aici?!?”. Nu.

Coada la pâine de la supermarket e de-a valma. De fapt e mai mult o pândă colectivă. Stau mulţi oameni în faţa rafturilor şi aşteaptă. Dar nu că n-ar fi destulă pâine pe rafturi. Nuuu, toţi aşteaptă ACEA PÂINE.

Acea pâine perfectă, rotundă, nu prea umflata, nici prea turtită, nu prea albă, dar nici neagră. Caldă, dar nu fierbinte (că se abureşte sacoşa şi ajungi cu pâinea udă acasă). Coaja să fie uniformă, să nu care cumva să aibă vreo urmă de firimitură în loc de coajă, că e necaz mare. Aaaa, da, şi nu prea plină de făină!!!

Şi stau toţi şi aşteaptă ACEA PÂINE, şi când mai vine pâine din cuptor se-mbulzesc toţi la modul elegant să inspecteze noua marfă, să vada dacă e corespunzătoare din punct de vedere estetic şi calitativ.

Bine-nţeles, pâinea perfectă aleasă dintr-o sută ajunge apoi aruncată într-o sacoşă, sub iaurturi şi kaizer, eventual şi sub multe fructe, că odată luată, nu mai conteaza forma. Şi bine-nţeles, acasă o rupi, n-o tai, că e sentimentul mai plăcut.

Nu mai spun, sâmbata şi duminica, se face mai mult pâine mare, intermediară, că oricum e aglomerat şi se cumpără. Să vezi atunci câte o dramă pe faţa fiecărui client.

Cât o fi de greu frate să iei o pâine dintr-un raft?

Wrapped bread rolls