Aud că Adevărul va introduce, în curând probabil, taxa pentru accesul la site-urile trustului.

Mi se pare cea mai corectă decizie de business pe care o putea lua un trust de presă puternic, cu destule resurse financiare la dispoziţie pentru a se gândi la viitor cel puţin pe termen mediu, dacă nu chiar pe termen lung.

Lumea vorbeşte pe ici pe colo că asta înseamnă sinucidere curată. De ce nu e aşa? Pentru că oferirea conţinutului pe gratis şi băgatul reclamelor pe gât ca monedă de schimb a devenit deja un model de business învechit.

Defectuos chiar, aş putea spune, având în vedere că din cauza publicităţii abundente eu nu mai intru pe site-uri de presă de cel puţin 2 ani.

Sunt extenuat, iritat şi de-a dreptul insultat de zecile, sutele şi miile de bannere, roll-overe, cuvinte din care-mi apar pe monitor tot felul de bazaconii care n-au nicio legătură cu ceea ce citesc. Ajunge! Ca cititor, vreau să mă simt respectat.

Vreau să se înţeleagă o dată că sunt ocupat, n-am timp şi nici chef de toate lăturile de reclame la credite, maşini, telefoane şi ce alte tâmpenii mai vreţi voi să-mi băgaţi pe gât. Am nevoie de un produs? E a dracu’ de simplu să-l găsesc, doar de-aia sunt conectat oriunde.

Vreau să citesc doar ce mă interesează, rapid şi simplu, fără să aştept să vi se încarce vouă toate bălăriile ca apoi să caut 5 minute butonul ăla mic şi ascuns de închidere a reclamei nesimţite care din senin mi-a ocupat tot ecranul.

Ce ofer în schimb? În timp ce scriu asta beau o cafea şi-un suc la 15 lei ambele, îşi închipuie cineva că n-aș vrea să dau 2-3 euro pe lună pentru informaţii servite rapid, simplu şi la obiect? Asta una la mână.

A doua, că milioanele de unici sunt praf în ochi servite publicitarilor, când de fapt ştim cu toţii că 50-60% din ăştia ajung pe respectivul site din pură întâmplare. În ochii oricărui publicitar, 100.000 de vizitatori plătitori ar trebui să valoreze mai mult decât un milion de agarici de 15 ani care freacă menta pe net sau caută silicoane pe google.

A nu se înţelege că mă deranjează reclama în sine, ci stilul nesimţit în care-mi este servită. Ia de-aici doi euro, dă-mi acces la site şi pune naibii 5 reclame într-un colţ, mai discret aşa, că dacă ai o ofertă bună o văd eu, stai liniştit.

Iniţiativa Adevărului nu e nebună. E corectă. Cer să fiu respectat şi mă ofer să plătesc pentru asta. Mai rămâne acum să fiu respectat cu exclusivităţi, comentarii de specialişti adevăraţi, informaţii proaspete şi credibile, şi în general, cu conţinut de calitate. Că dacă-mi serveşti în continuare silicoane, incendii de apartament şi accidente de maşină, doi euro deja devine prea scump.

Update: aud că şi ZF ia în calcul reintroducerea taxei pentru accesarea conţinutului online. Am impresia că într-un an, maxim doi, tot ce înseamnă site de publicaţie va fi pe bani sau va muri graţios. Împreună cu publicaţia, desigur. Eu am trecut deja prin asta, cu defunctul Business Standard… Au rămas destul de mulţi oameni fără joburi (şi) din cauza ideii geniale de a da moka online ceea ce puteai citi pe bani în ziar… Iar cifrele nu prezic vreo direcţie opusă.