Only after the last tree has been cut down,
Only after the last river has been poisoned,
Only after the last fish has been caught,
Only then you will find
That money cannot be eaten.

Ok, nu erau cugetările mele, ci un poster cu un indian fumând pipă, la terasa din Istanbul unde trăgeam dintr-o narghilea ca un erou. Toţi care trăgeau narghilea în jurul meu păreau că meditează adânc, aşa că trebuia să-mi iau şi eu un aer de cugetător, nu?

Dar se cam potriveşte cu starea actuală din ţară. Şi copacii ăştia, nu se taie aşa la întâmăplare, după cum te lasă pădurarul după ce i-ai plătit dreptul de şmecher. Că vin ploile năvală şi se întoarce totul împotriva ta. Şi, mai grav, împotriva altora, nevinovaţi.

Acum ceva timp visam ca la un moment dat în viaţă să am o pădure a mea. Nu conta unde, doar să ştiu că las şi eu ceva folositor în urmă. Mda, sigur. Teren s-o găsi, copaci s-or găsi, ba chiar şi fonduri dacă te chinui cu un proiect ceva. Dar cine plăteşte paznicii, nene?