Ultima fiță în România e să scrii scrisori în loc de articole, așa că, hipster aspirant fiind, nu puteam scăpa ocazia să scriu și eu o scrisoare. De ce ție, taximetristule? Pentru că pe tine te cunosc cel mai bine.

Dragă taximetristule,

În primul rând aș vrea să nu mă mai întrebi mereu pe unde s-o iei. Ia-o pe unde știi că-i mai bine, că de-aia ești taximetrist și bați străzile toată ziua și toată noaptea, ca să știi. Ăsta-i jobul tău, să știi. Mă enervezi mereu când mă întrebi “pe unde s-o luăm”, de parcă eu sunt la volan, nu tu. Eu de-aia mă urc în taxi, ca să nu-mi fac griji în privința drumului. De când am urcat, drumul e grija ta. Și mai enervant e când mă întrebi pe parcurs: “Facem stânga aici?“, “O luăm prima la dreapta și ieșim pe Văcărești?”, “O ținem înainte, sau o luăm pe Furnica? Cum preferați…” Da’ mergi nene pe undeva și scutește-mă de detalii, eu nici n-am permis, că dacă aveam nu mă suiam în veci în ligheanul tău făcut din dezmembrări, crezi că am învățat toate străduțele mergând cu metroul?!?

Și dragă taximetristule, nu mai pune tu muzică în mașină, de pe CD sau MP3. Gusturile sunt prea variate ca să mă nimerești întocmai. Pune un radio generalist de mare audiență, că de-aia are audiență, că se potrivește multor oameni. Nu contează că pui manele, rock, hip hop sau muzică simfonică. De cele mai multe ori mă enervează muzica pe care o asculți cu mine, clientul, în mașină.

Dragă taximetristule, dacă nu ai aer condiționat în mașină, sau și mai grav, nu-l pornești din proprie inițiativă când e cald afară, pierzi dublu. O dată, că e locul tău de muncă și nu înțeleg cum naiba poți lucra în zăpușeală doar pentru a economisi un 10-20 lei pe zi acolo la carburant. Hai că nu-i paguba așa mare, nu-s chiar atât de multe zile de caniculă într-un an. A doua, că-mi creezi disconfort. Oamenii care nu se simt confortabil nu lasă bacșiș. Decât dacă-s bătuți în cap, desigur.

Și nu-mi povesti, dragă taximetristule, viața ta. Nu am luat taxiul din singurătate sau din nevoia disperată de conversație. Am luat taxiul ca să mă ducă dintr-un loc în altul. Plus că, probabil mergi cu multă lume în mașină. Ce faci, le pui tuturor aceeași placă? Nu te plictisești de aceleași povestiri mereu? În câte variante diferite îți poți povesti propria viață?

Și de ce-ți aprinzi țigara fără să mă întrebi dacă mă deranjează? Și mai ales, de ce ți-o aprinzi când în mașină e și un copil mic sau o femeie însărcinată? Ești prost? Îți dai seama că m-am plictisit de câte ori ți-am tot zis s-o stingi?

Și nu-mi bate, dragă taximetristule, apropouri cu privire la șpagă. Nu mă interesează că ai mers cu nuștiucine și ți-a lăsat doar 2 lei. Devii doar tu penibil când mă enervez că-mi bați apropouri și-ți las sumă fixă, sau îți spun că nu mai am 50 bani, asta e. Omul care-ți lasă șpagă o lasă din proprie inițiativă, și numai dacă se potrivește cu banii pe care-i are la îndemână.

Ți-aș scrie mai multe, dragă taximetristule, dar mi-e că nu înțelegi. Nu că n-am încredere în capacitatea ta intelectuală, dar eu sunt unul singur, tu ești mereu altul. Și din ce în ce mai surprinzător. 

Cred că cel mai bine e să ne despărțim. Îmi pare rău, aș fi mers numai cu tine, dar ai toate defectele de mai sus și în plus nu-mi place mașina ta. Nu mă simt în siguranță în hârbul tău care scârțâie la fiecare hop, la fiecare curbă. Nici tu n-ai grijă de ea, și tare mi-e că, la prima ocazie, nici ea n-o să aibă grijă de tine. Sau de mine. Și nici loc n-am în ea. Te-ai gândit tu, dacă omul tot ia taxiul ca să meargă la gară sau aeroport, la cumpărături sau cu copilul în oraș, să-ți trântești și-o butelie de gaz în tot portbagajul. Că vorba aia, cine are nevoie de portbagaj?

Deci, dragă taxime tristule, de cum îmi iau permisul ești pa. Să fii sănătos. Și nu uita să-mi scrii și tu o scrisoare. Sunt convins că ai și tu multe de zis, și oricum e la modă.

Cu stimă, 

Viitorul tău fost client.

foto