De baschet, desigur. Pe scurt, CSU Asesoft Ploiești joacă 7 meciuri cu U Mobitelco Cluj Napoca, și cine câștigă 4 din 7 câștigă. Duminică, 18 mai, a fost primul meci, la Ploiesti, Asesoft l-a pierdut, urmează încă 6, și la Ploiești și la Cluj. Meciul a fost frumos, încrâncenat, dar corect. Sala a fost plină, dar n-a zburat nicio brichetă din tribune, probabil între spectatori nu prea erau fumători.

Una peste alta, după meci niște copii drăguți (cam de vârsta mea), care fuseseră la meci, m-au îndrumat spre gară, că era prima oară când am ajuns la Ploiești, și eram cam dezorientat. Ei credeau că sunt din Cluj, adică adversar, și tot s-au purtat foarte frumos cu mine, poate pentru că Ploieștiul n-are echipă în prima ligă la fotbal, prin urmare nici “suporteri”, și nu prea au avut când să învețe cum să te porți cu adversarii. Pe la sfârșit un băiat m-a întrebat cu cine țin. Păi nu prea are importanță, cât timp I Love This Game!

Știu că ultimele mele posturi încep să pară a protest personal împotriva fotbalului. Poate pentru că este.