Din când în când mai merg pe la meciurile Oțelului Galați. De ce? Că doar nu-s microbist? Păi așa, de divertisment. Viteza cu care se întâmplă totul, suporterii din tribune, lupta aceea care se citește pe fețele tuturor, spiritul de competiție, tensiunea, toate astea te fac să simți că trăiești. Intens.
De ce mă duc la meciurile Oțelului? Pentru că o fac în timpul liber, iar în timpul liber mi se mai face dor de casă. Dacă ajung acasă și mă sincronizez și cu un meci, e o porție de adrenalină perfectă. Și în plus, îmi place să văd cum o echipă cu buget destul de restrâns, fără mari vedete în lot și cu o conducere fără vedetisme gratuite, și care nu provoacă scandaluri în mass media doar de dragul publicității, se bate de la egal la egal cu oricine și câștigă destul de des pe terenul propriu. A, și în plus, pentru că sunt gălățean.