Istanbul, Grand Bazaar. N-aveam treabă pe-acolo, dar am zis să văd şi eu cum arată. Deşi uneori am o faţă destul de ostilă, nici nu ştiu cum m-a agăţat unu’, doar cât m-am uitat mai mult de 3 secunde la un stand cu Turkish Delight (rahat adică).

Şi începe:

turc: Hey, I remember you! How are you, man?

eu: You remember me? Where from?

turc: Come on, from Romania, right?

eu, în gând: WTF? Ei na, s-o fi prins după accent, mai mult ca sigur.

turc: You want this? Here, take it, it’s yours.

Şi-mi întinde o cutie cu rahat.

eu: No, thanks, I’m just looking.

turc: Here, take it, I’ll sell it to you cheap, only 35 lira.

eu: Pauză de râs sănătos.

turc: What’s the problem man? Why are you laughing? It’s good quality, you know?

eu: I can buy 1 kg of better stuff from Sultanahmet for 35 lira, are you crazy?

Şi dau să plec. Dar poţi să pleci? Turcu nu se lasă aşa uşor.

turc: But IF…, IF… pay attention, IF I give you 2 boxes for the same price? You won’t find better than this, man!

eu: I already found better, thanks, but no!

turc: Come on man, you’re not buying a house, come on!

Eu nu şi nu. El îmi mai scade 5 lire din preţ. Eu nu şi nu. El începe cu arsenalul greu.

turc: Are you kidding me? Are you making fun of me, is that it? Come on man, I don’t understand, nobody’s buying from this Bazar, what’s the problem?

eu: You’re trying too hard, that’s the problem.

Mi-a zis că-s ţigan, i-am zis că-i ţigan, am râs, am glumit, el să-mi vândă, eu că nu cumpăr.

Şi tot aşa mai mult de 5 minute, până a reuşit să-mi vândă 2 cutii la 10 lire plus 4 jetoane de ferryboat, de care nu mai aveam nevoie şi le-aş fi aruncat oricum.

Ai zice că de la 35 lire cutia la 10 lire (plus 6 lire în jetoane) două cutii e vreo afacere. Dar, de cum am plecat din faţa lui, tot m-a apucat un sentiment de păcăleală, aşa că am ieşit din bazar în secunda doi.

Nu suport negocierile. Nu-s turc, nu-s ţigan, nu-s evreu. Nu mă pricep la asta, nu-mi place, nu suport. Mie zi-mi naibii cât e halatul, dacă-mi convine cumpăr, dacă nu, nu. Militez pentru simplitate în viaţă.

Istanbul Grand Bazaar, NEVER AGAIN!

PS: a fost ţeapă, desigur. Rahatul din cutie arăta cu totul altfel decât poza de pe cutie şi cantitatea era cam jumătate din cât scria că e. Şi ce-i mai frumos e că am aflat asta făcând cadou cutiile. Minunat.