Am citit atâtea articole despre plagiat în publicitate. Cel mai proaspăt e cazul Graffiti BBDO vs JWT India, pornit de aici. Plagiatul nu e chiar onorabil în publicitate, fotografie sau orice alt domeniu, dar nici ilegal. Ideile nu sunt purtătoare de drepturi de autor. Doar produsul finit poate fi purtător de drepturi de autor.

Plagiatul poate fi ilegal în publicitate (mă rog,  mult spus ilegal, se poate câștiga un proces civil pe baza plagiatului) doar în cazul în care o două firme care folosesc aceeași idee sunt și concurenți direcți pe aceeași piață. Cum e cazul de aici, deși acolo nu se menționează esențialul, cele două companii vindeau produse drept suveniruri turiștilor, cam în aceeași zonă.

copy london

Nu zice nimeni că e bun plagiatul, dar are rost să ne ascundem pe după deget? Se practică la orice nivel și în orice țară, că n-om fi noi românii mai cu moț, nici măcar la furat.

De curând mi-a sărit în ochi situația de mai jos:

Reclamă Diesel 2012

Diesel Be Stupid

Diesel Be Stupid

Reclame Spade Magazine 2004:

Ogilvy - Spade Magazine

Ogilvy – Spade Magazine

Ogilvy - Spade Magazine

Ogilvy – Spade Magazine

Și poți să știi dacă cele din 2004 au fost după o idee originală?

Plagiatul este peste tot. Pe bloguri, în muzică, în fotografie (văd ZILNIC zeci, sute de idei copiate la nesfârșit), în presă (unde s-a trecut deja de mult timp peste plagiat,  s-a ajuns la furt clar în ultimii ani), peste tot.

M-aș abține, ce-i drept, de la comentarii inocente în astfel de momente, dacă aș fi în locul lor. Pentru că e posibil să fie inocenți, poate cineva a văzut ideea respectivă cândva undeva, i s-a întipărit în subconștient și s-a ivit când a fost nevoie. Chiar e posibil. Însă genul ăsta de comunicare e privit tot ca o minciună în astfel de cazuri.