Acum vreo 10 ani când mă întâlnisem cu un potențial client care vroia să-i fac niște pliante pentru firma lui de transport, l-am întrebat de imagini. Mi-a răspuns că are un telefon șmecher care poate să pozeze, ies niște poze super.

I-am explicat ce și cum, că poza aia are vreo 0,2 megapixeli (alte vremuri), că nu o putem tipări, că nu are detalii, că n-o să iasă bine, dar omul “nu, că ies bine pozele, am făcut eu cu telefonul”.

Ne bufnea râsul, pe mine și pe colegul meu, dar ne-am abținut, asta e, omul părea foarte entuziasmat de telefonul lui. A fost ultima oară când l-am văzut, de altfel.

Asta era însă acum 10 ani, în Galați, în cu totul altă eră.

Acum vreo 2 ani, un prieten a dat o raită pe Valea Prahovei și a luat pensiunile la rând, în speranța că le poate face site-uri simple de prezentare la prețuri foarte mici. Toate pensiunile goale, Valea Prahovei pustie, dar ei nu erau interesați să se promoveze. Nici site-uri nu vroiau, că mai erau înscriși pe ici pe colo, nici poze, nimic. Ei erau mulțumiți de promovarea lor, deși se întrebau de ce nu mai vine lumea pe Valea Prahovei.

Poza de mai sus e de azi, alături de multe altele de aceeași calitate pe site-urile cu informații turistice.

Mă gândesc și eu că un lucru bun pe care l-ar putea face fotografii români ar fi să nu se cazeze la hoteluri și pensiuni prost fotografiate, să nu frecventeze localuri cu prezența pe net dar prost pozate etc. Când oamenii ăștia se promovează cu imagini făcute la plezneală cu telefonul, automat te desconsideră pe tine ca fotograf. Nu ești mai bun decât camera de la telefonul lor.

De ce să-i dai bani unuia despre care știi sigur că te desconsideră? Pentru servicii? El nu ți-ar da bani ție pentru servicii.

Și spun asta pentru că și acum, în 2013, ca și atunci, în 2003, sunt încă întreprinzători români care găsesc potrivit să se promoveze cu pozele din telefonul lor.