Având în vedere că din cele 20-30 zboruri la low-cost, la 12 am avut prioritate la îmbarcare (din motive de bebeluş, nu că aş fi plătit), vă invit să ascultaţi sfatul meu prietenesc: nu plătiţi niciodată pentru prioritate la îmbarcare!

Îmbarcarea la companiile low cost înseamnă, de cele mai multe ori, transferul din clădirea aeroportului până la avion cu autobuzul. Cum decurge: se formează o coadă la ghişeul de îmbarcare, iar cei cu prioritate plătită şi cei cu copii de maxim 2 ani pot veni direct în faţă, fără să aştepte.

Până aici totul ok, însă odată trecut de ghişeul de îmbarcare intri, primul desigur, în acelaşi autobuz cu toată lumea, aştepţi să se umple autobuzul până la refuz (costurile trebuie reduse, doar e low-cost), după care aştepţi ca autobuzul să ajungă la avion. În autobuz e într-adevăr loc rezervat pentru cei cu prioritate la îmbarcare, însă niciodată, în cele 12 zboruri la care am avut prioritate, locurile rezervate din autobuz nu sunt respectate de nimeni.

Aşa că, deşi intrat în autobuz primul, ajungi să ieşi ultimul, pentru că nu ai altă soluţie decât să aştepţi să iasă restul lumii.

Practic, prioritatea la îmbarcare în cazul companiilor low cost înseamnă prioritate la îmbarcare în autobuz, nu în avion. Lucru valabil pentru Wizz Air, Blue Air şi Easy Jet.

Sunt şi curse la care avionul parchează direct la poarta de îmbarcare, nu la mama naibii în câmp, deci autobuzul se exclude şi prioritatea la îmbarcare se respectă. O singură dată mi s-a întâmplat, deci dacă vreţi să plătiţi pentru 10% şanse, e alegerea voastră.

Cât priveşte cealaltă ţeapă, locurile rezervate de la Wizz Air (la restul companiilor nu mai ţin minte, dar parcă sunt, ceva gen spaţiu suplimentar pentru picioare), nici pe asta nu merită să cheltuiţi bani inutil. Ai zice că s-ar merita să dai 10 euro şi poate ai noroc să fii singur sau maxim cu încă o persoană pe rândul de 3 scaune. Aiurea. Pentru că locurile rezervate rămân rezervate doar până se umple avionul, care de multe ori chiar se umple, iar locurile rezervate vor fi ocupate de cei care n-au avut loc în restul aeronavei.

Cu alte cuvinte, plăteşti o taxă de fazan, pe care vecinii tăi de scaun n-o plătesc.

Eu spun că, decât să ai aşteptări mari şi să fii dezamăgit, e mai bine să conştientizezi că zbori cu o companie low cost, că opţiunile suplimentare nu te fac mai boier decât restul lumii, şi să-ţi accepţi prin urmare condiţia de pasager low-cost.

Sursa foto