Acum mi-am dat eu seama despre ce era vorba la articolul cu Puya. Nu era vorba doar de o greşeală prostească a unui copil inocent angajat pe 3 lei să pună textele online. Era vorba de un furt ordinar plus greşeala copilului de mai sus.

Povestea, pe scurt:

Găsesc o poză de-a lui Puya făcută de mine pe site la România Liberă. Mă uit în descriere şi văd o greşeală cât Adamescu de mare: “Puya, pe numele său adevărat Viorel Dudău”. No shit? Şi mai sap puţin pe site-ul lor. Mai găsesc şi o poză cu Radu Voina, antrenorul naţionalei de handbal feminin, tot de mine făcută. Mă gândesc, bun, sunt un pic bătuţi în cap la faza cu Puya, dar măcar îmi cumpără pozele. Ei bine. ţeapă! Pozele respective nu au fost cumpărate, ci furate cu mare graţie, cu articole cu tot, de pe site-ul Mediafax: articol Puya, articol Radu Voina.

Nu poţi frate să bagi milioane de euro în relansarea unui ziar în print şi online, ca apoi să te apuci de furturi şi găinării.

Nu poţi. Încerci să faci economie la crearea de conţinut furând? Te sinucizi. România Liberă s-a relansat degeaba. Apropos, ştiţi de ce nu se mai găsesc joburi în presă? De-asta. De ce să plăteşti oameni pentru a crea conţinut de calitate, când poţi fura liniştit de la alţii?