Chiar dacă nu înţeleg eu campania anticlick, într-adevăr, situaţia în presă nu e roz şi viitorul e destul de sumbru, în condiţiile actuale.

zguduitor

Să recapitulăm: avem instituţii de presă care nu publică unele ştiri decât plătite, avem oameni de PR care fură poze de pe google, avem profesori care te învaţă, la facultatea de jurnalism, de unde şi cum să furi poze (asta la curs de fotografie digitală). Avem bloggeri de succes care ilustrează articole despre furt cu poze furate, avem “jurnalişti” care lucrează de ani de zile în presă şi n-au scris niciodată un articol de la zero…

Cum am ajuns în situaţia asta?

Păi, la un moment dat, când se întrezărea criza în presă, lumea a început să caute alternative de reducere a costurilor. Astfel s-a stabilit că e mult mai rentabil să faci treabă cu 100 de roboţei conduşi de un om capabil, decât să plăteşti 40-50 oameni capabili. Plus că roboţeii nu comentează, ei execută. Roboţeii n-au cine ştie ce probleme de etică, deontologie, prestigiu, drept urmare sunt mult mai uşor de folosit după cum bate vântul în strategiile economice sau politice ale firmei.

Dar socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, unde se pare că au şi alţii tot felul de strategii similare. Şi atunci, concurenţa te obligă să ieşi la suprafaţă cumva. SEO, “VEZI FOTO”, “CLICK AICI”, “INCREDIBIL”, “RĂMÂI PROST” sunt unele dintre metode de supravieţuire în goana după unici. Jurnalismul a rămas undeva pierdut pe drum, uitat printr-o magazie.

Dar cine să se revolte într-o redacţie de roboţei? Cui îi pasă de fapt, dintr-o redacţie de roboţei? Ne aşteptăm de la cei angajaţi să rescrie/traducă ştiri să aibă procese de conştiinţă şi să facă primul pas spre schimbarea în bine?

Presa adevărată şi credibilă din România a existat, mai există pe ici pe colo, dar e scumpă. Nu rentează. ZGUDUITOR.

foto