Ştim cu toţii povestea violonistului celebru Joshua Bell care a cântat la metrou pe o vioară de 3,5 milioane $ şi nu l-a băgat nimeni în seamă, deşi la concertele lui sala e plină mereu, iar biletele costă peste 100 de dolari.

Asta pentru că oamenii intră la metrou nu ca să fie uimiţi de miracolul vieţii, nu să găsească vreun mare artist celebru cântând, ci cu o treabă: să circule.

Recent, artistul în graffiti Banksy a aranjat o tarabă pe stradă, în New York, unde un nene bătrânel îi vindea operele de artă la preţuri de 50-60$, deşi ele valorează zeci de mii de dolari bucata. După câteva ore, abia vânduse câteva şi strânsese 420$, şi asta după negocieri şi chiar redus preţul la jumătate. În contextul potrivit, lucrările ar fi fost vândute cu sute de mii de dolari în total.

Asta pentru că lumea nu se aşteaptă să găsească la tarabele de pe stradă cine ştie ce opere de artă, ci doar nişte copiuţe ieftine sau kitschuri ordinare, iar între noi fie vorba, cine înţelege cu adevărat arta, şi ce e de înţeles?

Tot aşa şi Dan Puric a venit într-o zi să vorbească la Auchan, în Titan. Deşi la spectacolele lui am înţeles că e sala plină mai mereu, maxim 20-30 oameni l-au băgat în seamă la Auchan, garantez, am trecut şi eu în grabă pe lângă el. De ce? Pentru că lumea se duce la Auchan să cumpere castraveţi în oţet şi chiloţi de bumbac ieftini, nu să asculte filozofi.

Ideea e simplă. În zilele noastre, valoarea depinde doar de context. Mai ales în artă, dar şi în viaţa de zi cu zi. Şi cred că nu doar în zilele noastre, dintotdeauna a fost aşa, altfel de ce-ar mai fi avut lumea nevoie de critici de artă? De asta vorbim despre vedete “descoperite de”, “lansate de”, pentru că oamenii n-ar aprecia adevărata valoare dacă n-ar fi programaţi s-o facă.

Oamenii sunt prea grăbiţi, prea asaltaţi cu informaţie din toate direcţiile, nu mai are nimeni timp şi chef de analizat lumea din jur. Am ajuns să apreciem doar ceea ce ni se spune să apreciem. E ca şi cum oamenii au nevoie de repere externe pentru a-şi putea da seama de propriile sentimente?!?

N-am fi în stare să apreciem adevărata valoare decât în contextul în care o căutăm şi doar în funcţie de ce ne spun alţii, fie că vorbim de alţi oameni cu autoritate sau de publicul general.

Şi în goana asta nebună de zi cu zi, impostorii prind din mers orice oportunitate de-a părea mai buni decât sunt, în timp ce talentul are nevoie de noroc pentru a fi descoperit.

Succesul nu depinde de valoare, ci de context.

foto