Ăsta-i un articol despre despre oameni. Am ales să folosesc sloganul genial al Mobexpert, pentru că se potrivește prea bine contextului.

Ca introducere, țin să vă spun că eu, cel mai ateu dintre toți ateii, îl am ca naș de cununie pe Balan, cel mai credincios dintre toți credincioşii. Nu sunt de acord cu poveştile pe care le scrie pe blogul lui ortodox, dar e dreptul fiecăruia să creadă ce vrea și să se ghideze în viață după convingerile proprii. Coabităm fără probleme de vreo 10 ani încoace. Și oricine mă cunoaște rămâne fără cuvinte când aude că el e nașul meu. Fiindcă nu e ca familia de sânge, pe care n-o alegi, ci am ales cu bună știință să am în familie oameni care gândesc diferit. Despre unul sau mai multe aspecte ale vieții.

E normal să fie așa, fiecare om e unic, iar a fi civilizat presupune să accepți și că pot exista păreri diferite de ale tale. Iar evenimentele din ultima vreme au demonstrat extrem de bine, dacă mai era nevoie, cât de diferiți pot fi oamenii. Dar şi cât de învrăjbiți pot deveni peste noapte, doar pentru că gândesc diferit.

Ultimul subiect controversat din social media a fost despre câinii maidanezi. Cred că n-am mai văzut niciodată așa o campanie de dezprietenire pe Facebook, de cred că a interat și Zuckerberg în panică. Care cum avea propriile convingeri, cum îi invita pe cei cu păreri diferite să elibereze zona. Şi aici e o chestie, pentru că una e să ştergi din listă un străin, şi cu totul altceva e să ştergi un cunoscut. E ca o declaraţie. Și până la urmă de ce? De ce ar trebui să gândim toți la fel?

Roșia Montană a izbucnit un pic înainte, dar a creat mai puțină ceartă, poate și pentru că a fi ecologist e considerat, de la sine, cool, și cum toată lumea vrea să fie cool… Dar au existat și voci care susțineau proiectul minier, mai mult pe bani, dar și din convingere pe alocuri. Mamă ce săgeți și-ar fi luat respectivii în creier dacă n-ar fi existat internetul și posibilitatea de a înjura, liniștit și anonim, pe oricine din propriul fotoliu.

Înainte de Roșia Montană or mai fi fost și altele, cel mai ușor îmi vine-n minte referendumul pentru demiterea președintelui, precedat de mitingurile din Piața Universității. Multă isterie mi-a fost dat să văd în perioada aia. “Discuta” lumea cu o duşmănie de ziceai că o parte-s frații și surorile lui Antonescu, o parte copiii lui Băsescu, și restul părinții lui Ponta.

Subiectele astea au trecut. Lumea le-a trecut în plan secundar sau le-a uitat de-a dreptul, cum au uitat şi motivele pentru care nu mai vorbesc cu nuştiucine.

De fotbal și religie nu mai zic. Nici nu apuci să zici două cuvinte, că ți-ai și pierdut 3 prieteni, iar dacă termini propoziția deja ai 2 asasini la scară, plătiți din cheta populară.

Când am devenit așa de învrăjbiți? Când am devenit cu toții activiști și militanți? De ce nu putem avea fiecare părerile și convingerile proprii, fără să intrăm cu picioarele peste ale altora? Cu ce ne face asta mai buni?

Cumva, democrația ne place atunci când ne bucurăm de avantajele ei, dar dacă ne-ar da cineva un pic de putere în mână, ne-am transforma toți în mici hitleri ceaușiști.

De ce nu ne putem accepta diversitatea? Suntem cu toții diferiți, din fericire. Ăsta-i mai mult decât un slogan comercial, e chiar esența democrației. Nu asta ne-am dorit noi, ca popor? Să avem dreptul să fim diferiți?

foto